„Iubi-Te-voi, Doamne!” | In memoriam Pr. Prof. Constantin Muha
În data de 15 octombrie 2025 a avut loc evenimentul cultural-duhovnicesc „Iubi-Te-voi, Doamne!”, prilejuit de cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva și de împlinirea a cinci ani de la mutarea la cele veșnice a părintelui profesor Constantin Muha.
Protopopiatul Dorohoi și Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi au colaborat pentru a da viață acestui proiect menit să aducă împreună rugăciunea, muzica și recunoștința. Programul a debutat cu slujba de pomenire a părintelui Muha la mormântul său, continuând cu Slujba de Priveghere în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva, unde răspunsurile liturgice au fost oferite de absolvenți ai seminarului, foști elevi ai părintelui. Seara s-a încheiat cu un concert omagial de muzică bisericească, susținut de elevi și coruri formate sub îndrumarea părintelui Constantin, alături de alte grupuri invitate.
Părintele Constantin Muha s-a născut la 29 august 1968, în Botoșani. A urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, devenind unul dintre cei mai iubiți și respectați slujitori și profesori ai Moldovei.
A fost hirotonit preot în 1994, slujind la Dorohoi, iar din 2001 a devenit paroh al Bisericii „Sfânta Parascheva”, unde a slujit cu devotament și dragoste față de oameni. În paralel, a desfășurat o bogată activitate didactică și misionară: a fost director al Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Iacob”, profesor de religie, metodist și inspector școlar pentru disciplina religie în județul Botoșani.
Căsătorit cu preoteasa Mariana Muha, a fost tatăl a trei fiice: Ecaterina, Alexandra și Ștefania, cărora le-a fost model de viață și credință.
Părintele a trecut la Domnul în data de 15 octombrie 2020, lăsând în urmă o pildă luminoasă de slujire, blândețe și dăruire pentru Biserică și pentru tineri.
Acest eveniment a fost dovada vie că părintele încă trăiește prin elevii săi, prin tinerii pe care i-a format și îndrumat cu răbdare și dragoste de-a lungul anilor. În fiecare dintre ei s-a păstrat o fărâmă din bunătatea, râvna și iubirea lui. Nu trecea zi în care să nu dăruiască un zâmbet, o îmbrățișare caldă sau o vorbă bună celor din jur.
Astăzi vedem generații întregi de preoți, profesori, medici, avocați, oameni frumoși și împliniți, care îi poartă amintirea în suflet și aduc cinste numelui său. Vedem, aici, la Dorohoi, o comunitate deosebită de oameni harnici și luminoși, de preoți cu har, care lucrează neîncetat pentru a păstra vie flacăra de credință pe care părintele Constantin Muha a lăsat-o drept pildă de slujire și cale spre mântuire.
Un om mereu grăbit spre bine, plin de blândețe și răbdare, părintele Muha este chipul slujitorului care nu-și găsește odihna decât în lucrarea pentru ceilalți. A fost un om al muzicii, care își trăia credința prin cânt, iubind să dirijeze, să formeze coruri și să modeleze suflete. Sub îndrumarea sa s-au format numeroși tineri deosebiți, nu doar din punct de vedere muzical, ci și duhovnicesc.
Pentru cei care l-au cunoscut, este greu de cuprins în cuvinte personalitatea sa. Relația cu părintele era una aparte caldă, sinceră, părintească. Mulți l-au simțit ca pe un tată duhovnicesc, un model de smerenie și slujire, un om care a purtat mereu lumina lui Dumnezeu în suflet și a știut s-o împartă, cu discreție și dragoste, tuturor celor din jurul său.
Nu există cuvinte care să poată cu adevărat cuprinde ce fel de OM a fost părintele. Oricât ai încerca să descrii bunătatea, răbdarea, iubirea sau puterea sa, toate par prea mici în fața amintirii și a felului în care a marcat viețile celor din jur. În încheiere, îmi vin în minte cuvintele rostite cândva de un părinte:
„Unii oameni sunt ca lumânările. Se strecoară în viața noastră discret și tot așa luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi. Cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui. Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru. Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor. Îi purtăm cu noi peste tot, sunt prezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb. Ne trăiesc fricile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre… și rămân lângă noi orice ar fi! Sunt oameni la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai frumoasă. Sunt oameni care îți alină setea de liniște. Sunt oameni pentru care noi ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni i-a dat.”
Trăim cu nădejdea că părintele ne vede de sus și veghează asupra noastră! Ne mângâie gândul că Raiul a câștigat o voce atât de aleasă, care să-I cânte lui Dumnezeu, așa cum a făcut-o și aici, printre noi: „Iubi-Te-voi, Doamne!”
Ștefan Teodor Apetrei
Student la Facultatea de Istorie din Iași
Lasă un răspuns