Jurnal de voluntar | „Ar trebui ca noi să fim cei care mulțumesc”
Poți să stai o zi întreagă nefăcând nimic și să te simți obosit, sau poți avea o activitate solicitantă, dar care, plăcându-ți, să te încarce de energie, încât nu doar că nu sesizezi oboseala, ba chiar să fii plin de viață și bucurie.
De câte ori nu am pățit așa! Recent, corespunzând celei de-a doua situații prezentate, a fost pe 14 octombrie. Da, de Sfânta Parascheva! După o zi plină de voluntariat, la final, ceea ce simțeam nu era oboseală, ci bucurie și dorința sinceră de a mulțumi. La întrebarea „Cum a fost?”, am răspuns entuziasmată: „Frumos, superb, ca de fiecare dată!”
Bineînțeles că pot exista și unele situații mai neplăcute, dificile, diverse provocări. Au fost și din acelea. Dar puține. Sunt provocări. Semnificative, mai numeroase, au fost situațiile plăcute, întâmplările frumoase. Așa e și în viață. Important e cum ne raportăm noi și cu ce rămânem.
Mie mi-a plăcut mult să ascult slujba și să aud și bucăți din aceasta în greacă sau slavonă. Mi-a plăcut să văd dragostea oamenilor pentru Dumnezeu și pentru Sfânta. Mi-a plăcut să am ocazia de a ajuta. Este emoționant să scrii un pomelnic dictat de o bătrână blândă care, la final, să-ți zâmbească frumos: „Să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurii, maică!” O altă bătrânică mi-a dat o ciocolată: „Pentru tine! Ia-o, ia-o!”
Altceva ce îmi place mult este să împart alimente, ceai, cafea etc. oamenilor de la rând. Fiecare cu povestea lui. Majoritatea bucuroși și mulțumiți.
Sunt mulți oameni, iar Mitropolia ajunge să se asemene cu o cetate care adună nu doar clădiri, corturi cu mâncare sau cu ajutor medical. Adună oameni. Mulți. Fiecare reprezintă o lume unică, complexă, un univers într-un om. Și toate aceste persoane, rămânând unice, deosebite, diferite, sunt unite de credință și de dragoste. Cu Dumnezeu și cu cei de lângă ei. Ca în Rai.
Atâtea persoane care binecuvintează: „Să-ți dea Dumnezeu sănătate!”, „Mulțumesc! Să vă răsplătească Domnul!”, „Să vă ajute Măicuța Domnului și Sfânta!” ș.a. Cum să nu te bucure?
Cred că acesta e un timp bine folosit și investit în ceva bun. Din atâtea puncte de vedere.
Putem merge la voluntariat și să ajutăm, având impresia că noi suntem cei cărora ar trebui să ni se mulțumească. Eu cred, însă, că ar trebui ca și noi să fim cei care mulțumesc.
Maria Dedu
Lasă un răspuns