Departamentul Misiune pentru Tineret

— Tată… o să mă fac bine? întrebă Andrei, privind spre tatăl lui.

Bărbatul îi zâmbi, deși ochii îi erau plini de lacrimi.

— Da, Andrei. Dumnezeu e cu noi.

În ultimele luni, familia Vasou din Limassol trăise între spitale, analize și rugăciuni. Băiețelul lor suferea de leucemie, iar singura șansă era un transplant de măduvă despre care medicii au spus că cel mai bine este să se facă în America.

Înainte de plecare, mama lui Andrei i-a spus soțului ei:

— Am auzit de minunile Sfintei Marina din Andros. Hai să sunăm la mănăstire.

La telefon a răspuns egumenul.

— Părinte, plecăm în America. Rugați-vă pentru copilul nostru, Andrei. Va trece printr-o operație grea și ne temem pentru el. Vă rugăm.

Vocea bătrânului călugăr de la capătul celălalt al firului s-a auzit liniștitoare.

— Mergeți fără teamă. O rog pe Sfânta Marina să fie cu voi în călătorie… și să fie cu Andrei și în sala de operație. O să fie bine!

A urmat o călătorie lungă, internarea, analizele, așteptarea. Operația a fost pregătiă minuțios. Urma un transplant de măduvă complicat. Cu câteva zile înainte de intervenția chirurgicală, în timp ce Andrei era pregătit pentru asta, o tânără îmbrăcată în halat alb a intrat în biroul chirurgului șef.

— Bună ziua. Sunt medicul lui Andrei. Vin din partea familiei. Aș dori să asist la operație.

— Îmi pare rău, a răspuns chirurgul încurcat. Regulile spitalului nu permit accesul medicilor din afară.

— Vă rog! Am venit din Grecia special pentru Andrei.

Medicul a observat că tânăra vorbea cu siguranță despre procedurile care urmau să se împlinească, cunoștea fiecare detaliu medical… După câteva clipe de gândire, a cedat.

— Bine. Lăsați-vă numele și datele dumneavoastră la secretariat și o să intrați cu mine în sala de operație, ca asistent.

A venit ziua, a venit ceasul… operația a început. Totul a durat ore lungi. Părinții așteptau pe hol rugându-se, îngrijorați. Făcuseră tot ceea ce se putea face pentru băiatul lor. De acum, totul este în mâna chirurgului. În interior, tânara doctoriță asista și îndruma. Oferea din când în când sugestii și informații și colabora cu echipa medicală. După ceasuri de încordare, intervenția s-a încheiat cu succes. Chirurgul a ieșit primul din sala de operație. Părinții lui Andrei au alergat spre el emoționați.

— Cum este băiatul nostru?

Medicul a zâmbit.

— Totul a decurs foarte bine. A fost greu, dar operația a reușit.

Părinții au izbucnit în lacrimi. Stătuteseră într-o încordare care parcă nu se mai sfârșea, iar vestea primită i-a făcut să se elibereze de toată frica adunată în ultimele luni.

Medicul oprit în loc, i-a privit nedumerit.

— Totuși… nu înțeleg un lucru.

— Ce anume?

— De ce m-ați căutat pe mine, dacă aveți un medic atât de bun aproape de voi, în Grecia?

Părinții s-au uitat unul la altul.

— Nu știm! Care medic?

— Doamna doctor care a venit cu voi. Medicul lui Andrei.

— Medicul lui Andrei !? Dar nu a venit nimeni.

— Cum adică? Doamna care a fost în sala de operație din parte dumneavoastră. A lucrat cot la cot cu noi. Este uimitor de pricepută pentru vârsta ei. Știa totul despre operație în cele mai mici amănunte.

— Nu știm despre cine vorbiți.

Chirurgul, convins de ceea ce spunea, i-a privit mirat pe părinți.

— Imposibil. Dar trebuie să fie pe aici. Probabil este încă în spital. Oricum, puteți merge la secretariat că a lăsat acolo datele ei ca să poată intra în blocul operator.

Părinții lui Andrei au căutat pe holuri, au întrebat asistentele. Nimic. Nimeni nu o văzuse. În cele din urmă, au mers la secretariat.

— Vă rugăm, ne puteți spune cum se numește doctorița care a intrat în sala de operație pentru Andrei ? Andrei Vasou.

Secretara a deschis registrul și a arătat spre ultima semnătură… Marina of Andros*.