A plătit Sfântul Codrat

Este luni, 10 martie.

Astăzi am avut o programare la dentist. A trebuit să-mi fie scoasă o măsea. Văleu! Nu-mi place deloc treaba asta. Am prezentat radiografia, am fost așezat pe acel scaun stomatologic, s-a aprins o lampă orbitoare și am început să aud zăngănitul ustensilelor într-o tavă de inox. Pe peretele din dreapta, câteva icoane, un calendar și o candelă aprinsă.

– Facem o injecție în gingie pentru anestezie, stăm câteva minute și gata. Scoatem măseaua.

– Facem.

– Vă știți bolnav cu ceva, ați avut vreodată probleme când a trebuit să faceți injecții, extracții dentare? Aveți probleme cu tensiunea, m-a mai întrebat doamna doctor în timp ce pregătea siringa.

– Nu. Nu am probleme cu tensiunea și nici alte probleme de sănătate nu știu să am.

Injecția, amorțirea gingiei și a unei părți din obraz, dălți, clești și iată măseaua în lumina refletoarelor. O ultimă reprezentare, o ultimă apariție în public.

– Uitați-o. Despre ea a fost vorba. Doamna mi-a arătat măseaua pentru două secunde și apoi am auzit sunetul scos de căderea ei într-un coș de gunoi. Salut, m-am gândit pentru o clipă, cu mâna la falcă; când voi fi dezgropat la șapte ani va lipsi din inventar și măseaua asta. 

– Auziți, o întrebare.

– Vă ascult, am spus eu înfundat, strângând pansamentele între dinți ca să stopez hemoragia și scormonind în același timp în buzunar, după portofel, ca să achit extracția.

–  Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Codrat?

– Da, așa este, am mormăit.

– Ce fel de sfânt este?

– Este un sfânt mucenic.

– Răspuns corect. Nu plătiți nimic.

– Ha…! Dar sunt pregătit să achit. Vă rog, ați muncit.

– Nu, nu…! Lăsați așa. A plătit Sfântul Codrat. El m-a ajutat să scot și măseaua. Joia trecută a fost pe aici un alt domn pe care-l știu de la biserică și l-am întrebat și pe el despre sfântul zilei și n-a știut. A trebuit să plătească.

Iulian Marcu