Iulian Marcu – Trec Sărbătorile. De azi, lumea s-a întors la serviciu, copiii își reiau orele. Gata și cu Paștele. – Cum să fie gata?! Ce-i cu tristețea asta, frate? Sărbătoarea Învierii nu e ca atunci când mergi la o petrecere și, când s-a închis restaurantul, gata, toată lumea acasă. Ne-am bucurat, iar de mâine…

Raluca Ciobanu Aerul începe să miroasă a viață nouă și a flori care se deschid timid pe dealul Copoului, ca niște veșminte albe gata să-L întâmpine pe Cel ce vine. Însă, dincolo de forfota străzilor și de zgomotul tramvaielor care urcă spre Universitate, se așterne încet o liniște care parcă nu aparține acestei lumi: Săptămâna…

Raluca Ciobanu Ploaia măruntă nu a reușit să spele bucuria și nici să oprească forfota plină de sens din centrul orașului. Marșul pentru Viață a fost mult mai mult decât un simplu eveniment. A fost acel prilej special în care noi, voluntarii, ne-am unit cu entuziasm pentru o cauză dragă inimii noastre. Am pus suflet…

Pr. Nicodim P. – Majoritatea dintre noi suntem alcătuiți doar din citate. Oamenii mi se înfățișează în ultima vreme asemenea unor foi de flipchart pe care sunt lipite postituri cu citate. Unele scrise mai frumos, altele aproape indescifrabil. Multe citate din filosofie, teologie, psihologie… Te desparți de om și nu rămâi cu nimic. Poate dacă…

Raluca Ciobanu Există o lumină aparte care inundă orașul în diminețile de martie. O simți reflectată în geamurile clădirilor vechi, în culorile care, treptat, prind viață, și în freamătul nerăbdător al oamenilor, care poartă cu mândrie, ca niște trofee dragi, buchetele împachetate în hârtie foșnitoare. Dar, dacă privim dincolo de ambalaje, descoperim ceva foarte uman:…

Raluca Ciobanu ​Februarie are o claritate rece care ne obligă, aproape fără voia noastră, la introspecție. În acest joc de lumini incerte, cerul pare captiv între un albastru profund și albul greu al norilor. Copacii ni se înfățișează ca niște pensule negre ce trasează stoluri de corbi pe pânza instabilă a văzduhului. Totul pare un…

Raluca Ciobanu ​Februarie se lasă peste Iași cu un cer de plumb, o cupolă de nori ce a cuprins orașul într-o emisferă de iarnă stagnantă. Sub acest peisaj, orașul e ca un furnicar: tramvaie care scrâșnesc pe șine, tineri grăbiți, mașini și oameni care se mișcă încoace și încolo, fiecare prins în propria orbită, într-un…

Ianuarie se retrage încet, lăsând în urmă o liniște cețoasă, care vine după efort, dar și o încordare care încă nu s-a risipit. Calendarul de pe birou și-a pierdut deja mirosul de tipar nou. Filele au fost întoarse cu nerăbdare, în căutarea acelei zile de „după”, deși ea pare încă departe. Este acel interval „suspendat”,…