„Eu oare, chiar mă rog?”
Iulian Marcu
– Ce mai face sufletul tău prietene?
– Dar cum de te-ai gândit să-mi pui o așa întrebare? De unde să știu ce face sufletul meu, că doar nu-l văd?
– Păi noi întrebăm de obicei, ce mai faci? Dar mi se pare formal și superficial. Omul zice: bine. Nu te poți încrede nici în întrebare și nici în răspuns. Ce înseamnă „bine”? Toată lumea spune că e bine dar eu sincer nu prea cred că e bine.
– Păi ce vrei să spună, că face rău? Și întrebarea și răspunsul intră în categoria „politețuri”. Omul e dincolo de ce vrea să pară, sufletul omului are tainele lui, nici de el cunoscute. Este dificil să exprimi ce face sufletul.
– Dar poți bănui, poți să-ți dai seama de unele lucruri analizându-ți starea.
– Când să mă mai analizez? Am zile când uit de toate. Mă iau cu treburile și ajung seara obosit acasă cu capul plin de curenți electrici, de gânduri, ca mahmur după o beție. Știu cum este că am pățit-o în clasa a XII-a într-o excursie cu școala. Am făcut pariu cu câțiva colegi că beau o sticlă de votcă în 3 minute și că n-o să am nimic. Și am băut-o. Îmi făcusem un plan ca după ce beau votca să fac o alergare ca să se elimine alcoolul. Am câștigat pariul, colegii mi-au admirat îndrăzneala dar a doua zi dimineață, chiar dacă alergasem vreo 20 de minute, eram în ceață. Așa se întâmplă și acum după o zi în care ajung să uit de mine, de prieteni și pe nesimțite, chiar de Dumnezeu. Și nu e ok.
– Și de ce nu rezolvi problema?
– Cum s-o rezolv? De mișcat mă mișc, muncesc, încerc să împac pe toată lumea dar eu personal am ajuns într-o stare jalnică. Cam așa este sufletul meu acum.
– Asta pentru că vrei să le rezolvi singur pe toate, fără Dumnezeu. Doar prin inteligența și puterile tale. Toate cursurile tale de management n-o să te ajute să-ți găsești liniștea dacă nu-i faci loc lui Dumnezeu în timpul atât de ocupat al zilei.
– De rugat, mă mai rog eu așa, câteodată. Dar oare chiar mă rog?
– Rugăciunea însemnă dialog sincer, direct, fără politețuri coafate și fardate. Stai de vorbă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu un sfânt pe care-l simți aproape. Te uiți în ochii lui Dumnezeu și vorbești cu El.
– Mă rog și eu cum pot. Mă rog Doamne, ajută rugăciunii mele!
– Rugăciunea este sfatul omului cu Dumnezeu dar este și o luptă. Când ne rugăm, ne luptăm pentru cei dragi ai noștri, pentru familia noastră, pentru prietenii noștri. Rugăciunea este o luptă. Deci? Ce face sufletul tău?
– Sufletul meu!? E rănit dar încă se mișcă și speră la mai bine. Învață să se bucure de lucrurile mici. Uneori iese la câte o plimbare printre amintiri. Se luptă să găsească pacea.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Lasă un răspuns