Jurnal de voluntar | „Aveam să fim martorii unui eveniment istoric”
În timp ce veneam spre Catedrala Națională, m-a frământat o întrebare cum nu se mai ivise până atunci… Dacă ați fost vreodată într-un pelerinaj, știți că fiecare aduce momente de bucurie, de pace și rugăciune, de comuniune și introspecție. Și totuși, cu ce este mai presus acest pelerinaj față de toate celelalte de până acum?
Duminică dimineața, pașii noștri spre catedrală purtau o greutate aparte. Știam, dar încă nu conștientizam pe deplin, că aveam să fim martorii unui eveniment istoric. În aer se simțea solemnitatea clipelor ce aveau să urmeze. Ajunsă în fața catedralei am realizat că trăim cu adevărat un moment de o profunzime adâncă, un moment ce a venit ca un omagiu pentru toți cei care și-au vărsat sângele pentru această țară, ca o bucurie pentru cei ce sunt și ca un dar pentru toți ce vor fi.
Atunci am găsit și răspunsul întrebării mele. Acest pelerinaj a fost mai presus de oricare altele prin regăsirea unui „Acasă al sufletului” – un loc ce păstrează tăcut greutatea trecutului și care poartă deja numele urmașilor.
M-am simțit mai legată ca oricând de toți fiii acestui neam, retrăind numitorul nostru comun la cea mai înaltă intensitate, în clipa în care toată esplanada vibra rostind: „Cred într-unul Dumnezeu…”
Mulțumim Doamne, căci cu fiecare pelerinaj, cu fiecare rugăciune, cu fiecare gând bun, ne ajuți să mai facem un pas în pelerinajul nostru spre Rai!
Izabela Mantea, voluntar ASCOR Iași
Lasă un răspuns