Departamentul Misiune pentru Tineret

Cinci gânduri despre pastorația tinerilor

– Simpozionul „Provocări și bune practici în pastorația tinerilor” –

În perioada 22-24 mai 2025, în Episcopia Hușilor, s-a desfășurat proiectul intitulat „Provocări și bune practici în pastorația tinerilor”. Acest eveniment a fost organizat de Sectorul Activități cu Tineret al Episcopiei Hușilor. Programul a cuprins un simpozion pentru preoții lucrători cu tineretul și liceeni din colegiile vasluiene, sfințirea sediului de tineret „Sf. Neagoe Basarab” din Vaslui, dialog cu tinerii din Bârlad și o zi de tabără la Mănăstirea Movila lui Burcel. La acest eveniment au participat reprezentanți din Arhiepiscopia Bucureștiului, Arhiepiscopia Iașilor, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și Episcopia Sălajului.

În cadrul primei zile a avut loc simpozionul intitulat „Provocări și bune practici în pastorația tinerilor”. Timp de patru ore au avut loc discursuri susținute de Pr. inspector Mihai Pavel, Arhim. Nicodim Petre, Pr. conf. Roger Coresciuc, Pr. prof. Vasile Crețu și dl. lect. Mihail Qaramah.

Vă invităm să citiți cinci aspecte esențiale desprinse în urma celor trei zile de dialog:

1. Este o necesitate ca în zilele noastre să avem cât mai multe întâlniri pentru a vorbi despre nevoile tinerilor. Totuși, e nevoie să îndeplinim o condiție. Nu se poate vorbi despre tineri dacă nu îi întrebăm și pe ei ce părere au despre provocările lumii în care trăiesc – hedonism, digitalizarea excesivă a vieții sau creșterea depresiei în rândul lor. Nu poți analiza nevoile cuiva fără a-l întreba ce îl doare. Medicul sau psihologul pun mare preț în tratarea bolii, pe anamneză. Nu poți ajuta pe cineva fără a-i cere ajutorul și fără a-l asculta. Cu toate că există aceleași teme mari ale vieții de care sunt interesați tinerii de-a lungul anilor, sub o formă sau alta, schimbările paradigmei pot fi aflate numai în dialog cu tinerii.

2. Pastorația tinerilor necesită timp. Unii preoți organizează un eveniment în parohie unde vin mulți tineri, dar apoi tinerii nu mai sunt prezenți în biserică. Aceasta se datorează lipsei de consecvență, deoarece e nevoie nu de întâlniri ocazionale, ci de întâlniri săptămânale pe care se clădește relația de ucenicie. Țin minte că atunci când am început să particip la unele evenimente ale tinerilor organizate prin Sectorul Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, tinerii se recomandau ca făcând parte într-un grup de tineret:

„- Uite, eu am fost în grupă cu Gabriel, care este de la Părintele Ciprian.

– Da, și eu am avut o fată de la el, dar și câțiva tineri de la Părintele Marian.”

3. Tinerii au nevoie să fie ascultați. Preotul nu trebuie să fie vocea permanentă a mustrării. În discuții cu tinerii în diferite tabere s-a constatat că tinerii nu sunt ascultați, preoții având exacerbat simțul predicativ și cel imperativ.

„Dacă vrei să construiești o navă, nu aduna oamenii să strângă lemn, să împartă sarcinile și să dea ordine, ci învață-i să tânjească după vastul și nesfârșitul ocean”. (Antoine de Saint-Exupéry)

Așa sunt și tinerii. Ei trebuie ascultați și încurajați să viseze spre ceva măreț. Pe ei nimeni nu îi mai ascultă pentru a se inspira din povești de viață. Părinții sunt presați de serviciu și rate; profesorii au de îndeplinit curriculumul școlar; discuțiile dintre prieteni sunt superficiale, rețelele de socializare sunt pline de influenceri care nu au nimic important de spus. Ca voluntar, am aflat multe întâmplări de la tineri care păreau că au o viață normală. Mulți au mărturisit că furau bani de acasă pentru a cumpăra băutură celor din gașca lor sau că au consumat substanțe etnobotanice pentru a prinde curaj în dialogul cu o fată. Terapia înseamnă și ascultarea din partea terapeutului.

4. Tinerii au nevoie să le vorbești în limbajul lor. Dacă rămânem la același discurs tehnic, nu le putem atinge inima. În retorica clasică sunt trei elemente într-un discurs: ethos (credibilitatea, cea care vine prin funcție), pathos (emoție) și logos (discurs). Dacă, acum 50 de ani, oamenii ascultau sfaturile preotului numai datorită funcției pe care o avea preotul (ethos), în prezent doar ethosul nu este suficient, dacă nu este întărit de emoție (pathos) și limbaj adecvat generației de azi (logos).

Datorită pathosului și limbajului, tinerii de astăzi ingerează cu mare saț mesajele venite prin media de la diferiți influenceri. Un alt element definitoriu în transmiterea unui mesaj îl reprezintă cantitatea. Scurtele videoclipuri au mai multă apreciere, deoarece tinerii nu mai au răbdarea să fie atenți la un mesaj lung. Această lipsă de concentrare la un mesaj lung este cauzată de influența rețelelor de socializare care oferă în cascadă informații și stimuli.  

5. Avem datoria de a-i familiariza pe tineri cu gândul la moarte. Nu în sensul unei pedepse veșnice alături de diavoli, ci în sensul conștientizării faptului că în orice moment se pot întâlni cu Hristos și au nevoie să fie pregătiți.

Un tânăr s-a dus la un pustnic din Munții Rarău și a cerut cuvânt de învățătură. Singurul cuvânt dat de pustnic a fost: „Gândește-te că mâine mori! Ce vei face?”.

Ce pot face tinerii? Se pot îngriji de întâlnirea cu Hristos prin Spovedanie și Euharistie. De aceea, fiecare activitate a tinerilor trebuie să aibă ca centralitate Spovedania și Sfânta Liturghie, la care să se împărtășească cu Hristos. În fiecare an, în luna iulie, în Tabăra Prieteniei de la Nemțișor, seara este dedicată Spovedaniei tinerilor care doresc acest lucru. Părinții însoțitori de grup și cei moderatori rămân până noaptea târziu să asculte durerile sufletești și căderile tinerilor pe care, mai apoi, îi încurajează, spunându-le că pentru fiecare este vindecare. O activitate de tineret este împlinită abia atunci când tinerii care au participat la activități își doresc să fie prezențe vii în Trupul Bisericii.

Mulțumim Episcopiei Hușilor și Sectorului Activități cu Tineret pentru invitația de a participa la un asemenea moment de dialog, precum și preoților participanți pentru împărtășirea cuvântului spre zidire!

Grigorie Pîjîn | Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor