Mi-a povestit aseară cineva un vis

– Pot să vă povestesc un vis?

– Povestește Iulian.

– Știu că nu este bine să credem în vise, dar mă urmărește de peste 20 de ani.

– Păi haide, povestește. Eu, să știi, nu cred deloc în vise. Am auzit prea multe basme și sunt rezervat, dar te ascult.

– Păi cam așa s-a întâmplat. Mie îmi place să privesc cerul, mai ales seara. Să văd stelele, luna, constelațiile. Într-o seară pe când priveam cerul am văzut o constelație cu multe stele care la un moment dat s-au adunat și au devenit o imagine. Am privit mai atent ca să înțeleg ce se petrece acolo și mi s-a limpezit. Era o caleașcă de stele luminoase în care se afla un bătrân cu părul alb și cu barba albă, cu o față luminoasă și iubitoare. Priveam cerul uimit și efectiv cu gura căscată. La un moment dat bătrânul a început să arunce de acolo de sus, din șaretă, cu bomboane. Cădeau bomboanele peste tot pe pământ. Eu stând așa cu gura căscată, mi-a intrat o bomboană în gură. Am început s-o mesetec și am văzut că era foarte bună. Dulce și aromată. Mi-au venit atunci în minte cuvintele din Psaltire: „Gustați și vedeți că bun este Domnul!” (ps. 34) Întradevăr, am gustat și am văzut că bun este Domnul. Am primit acea bomboană ca pe un cadou prin care să înțeleg că bun este Domnul. Eu nu sunt bun dar Domnul este Bun. Eu Îi ofer foarte puțin dar El îmi oferă mult. Eu nu am grijă de mine, dar El are grijă de mine, mult mai mult decât îmi pot închipui. Eu așa am înțeles visul și I-am mulțumit lui Dumnezeu.

– Ai făcut bine că I-ai mulțumit. Nu greșim când Îi mulțumim lui Dumnezeu. Să-I mulțumim în toată vremea și în tot locul.

– Mulțumesc și pentru că m-ați ascultat.

Iulian Marcu