Jurnal de voluntar. Ziua a VI-a | „Nu ne temem noi de câteva picături de ploaie”
Am fost impresionat pe 7 octombrie de un grup de credincioși care așteptau la stradă, așezați pe scăunele ca Sfânta Parascheva să fie așezată în baldachinul de afară.
– Dar astăzi este marți, ea va fi adusă din Catedrală mâine dimineață, le-a spus un preot.
– Știm dar așteptăm aici până mâine dimineață. Așa am făcut și anii trecuți.
– Dar plouă!
– Nu ne temem noi de câteva picături de ploaie.
Erau vreo 15-20 de oameni și erau din mai multe locuri din țară. Prahova, București, Botoșani… Afară ploua ușor iar ei așezați sub prelatele montate pe culoarele metalice, așezați pe scăunele se rugau. Un preot i-a întrebat dacă se cunosc între ei?
– De acum ne cunoaștem că stăm de dimineață împreună. Dar până mâine dimineață avem timp să ne cunoaștem și mai bine. Priveam din spatele lor și ascultam conversația gândindu-mă la ce-o fi în capul lor să stea acolo o zi în așteptare când ar putea să meargă în Catedrală și să se închine direct.
– Stați aici ca la munte pe cerdacul cabanei. Afară plouă, apa se scurge din streașină iar dumneavoastră contemplați natura.
– Da, să știți c-așa-i. Stăm liniștiți, ne rugăm, ne gândim și privim strada cu ce se întâmplă pe ea, ca la televizor.
Întotdeauna am sta mai în spate, mai în umbră. Am privit și m-am întrebat, de ce așa, de ce nu altfel…? Așa m-am ales și cu porecla „elevul din ultima bancă”. Mi-am ales încă din primele clase de școală să stau în ultima bancă. Acolo m-am simțit întotdeauna mai în siguranță. De acolo pot să-i văd pe toți colegii fără ca ei să mă vadă. Am toată clasa înaintea ochilor. Așa se face că de-a lungul timpului mai mulți profesori m-au strigat, „elevul din ultima bancă”. „Hei, elevul din ultima bancă! Fii atent la tablă. Cu tine vorbesc, da cu tine.” Unii colegi au preluat expresia și mă strigă și ei la fel.
– Ați mâncat ceva astăzi? continuă să-i întrebe preotul. Aveți apă?
– Avem tot ce ne trebuie, părinte. Ne organizăm. Mergem pe rând și cumpărăm câte ceva când ne este foame. Avem și apă.
Oamenii ăștia chiar sunt credincioși! Dacă stau ei aici, pe ploaie, sub folia aceea așteptând o zi și o noapte ca să fie sfintele moaște ale Cuvioasei aduse în curtea Catedralei!
Alexandru P. clasa a XI-a
elevul din ultima bancă
© foto: Alex Voicu
Lasă un răspuns