Jurnal de voluntar | „Nu, nu e o coadă. E credință”
Este din nou zi de mare sărbătoare la Iași, aceeași zi care îmbracă orașul în lumină, lumina dată de bucuria zecilor de mii de pelerini care vin să o cinstească pe Sfânta noastră, să-i ofere puțină osteneală pentru cât de mult i-a ajutat până acum. Vedem un rând fără sfârșit pe măsură ce ne apropiem de sărbătoarea de pe 14 octombrie, plină de fețe luminate, de copii, de tineri, de familii, de bătrâni cu sufletul veșnic tânăr, care nu se uită nici la cât de frumos e afară, nici la cât de tare plouă sau cum bate vântul în ziua respectivă, ci au în minte că puțina lor trudă este o mică mulțumire, neînsemnată dacă ar fi să numărăm de câte ori ne-a ajutat Sfânta și nici nu ne-am dat seama.
Zecile acestea de mii de oameni nu se uită pe rețelele de socializare, pentru că sufletul lor e plin de lumină. Sunt împliniți prin ceea ce fac, nu au nevoie de validarea nimănui, nu caută ceva lumesc, ci caută ceva care nu se găsește aici. Ei simt, o simt pe Sfânta, simt că orele petrecute la rând nu sunt degeaba, simt că au ajutor continuu. Nu e o iluzie pe care nu o putem explica, ci o trăire, un lucru real, mai real decât orice părere și-ar putea da cineva.
Zilele acestea am stat câteva ore bune, la fel cum fac de câțiva ani, ca voluntar, sau mai bine spus am stat așa cum stau de când eram mic. Am trecut prin multe stări. Nu e ușor să le împaci pe toate, să strecori voluntariatul printre seminarii, nu e ușor să alergi dintr-o parte în alta, nu e ușor să vezi cât de batjocorit este, de multe ori, pelerinajul la Sfânta.
La școală, la facultate, pe stradă, pe rețelele de socializare, există o continuă problemă cu acest eveniment, deși acesta e un cuvânt nepotrivit. Vin multe păreri, ale unor oameni care, de fapt, nu înțeleg mai nimic și nici nu au încercat să o facă pentru a-și putea da cu părerea. Însă, slavă Domnului, de aici apar întrebări, iar cu ajutorul lor înțeleg pe zi ce trece cât de mare și de frumoasă este credința noastră.
„De ce vin atâția pupători de moaște? Nu se pot ruga acasă? Nu scrie așa ceva în Scriptură…”
La prima întrebare cred că răspunsul e clar. Nu e vorba de o dorință de socializare, pentru că vii tu cu tine. Nu e despre a fi văzut de alții, pentru că nu te știe nimeni. Nu e despre confort, pentru că a sta ore la rând nu e ușor. La a doua întrebare găsim răspunsul foarte rapid: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Nu e o simplă grupare de oameni, ci o comuniune sufletească ce apare atunci când mii de oameni pun gând lângă gând o rugăciune, ca Sfânta să le ofere același ajutor ca și până atunci. Ortodoxia nu se închină materiei în sine, ci Dumnezeului Care sfințește materia. Trupul Sfintei Parascheva nu este adorat, ci cinstit, pentru că este purtător de har. „Un mort a înviat când trupul lui a atins oasele prorocului Elisei” (4 Regi 13:21).
„E plin de oameni în vârstă sau oameni cu puțină carte, de asta e coada așa mare… sunt niște înapoiați.”
Hai cu mine să ne plimbăm pe rând. Vino să vezi câți tineri sunt în curtea catedralei în perioada asta – nu zeci, nu sute, ci mii. Mii de copii, de tineri, de studenți care, cu inima curată, vin și își dau o zi din timpul lor pentru a fi mai aproape de Sfânta. Sfânta este prietena noastră, a tinerilor, pentru că vedem în ea un model de viață curată, un ajutor, un bun sfetnic atunci când toate acele persoane „luminate” de pe internet nu reușesc să facă altceva decât să-ți fure timpul fără sens.
„De ce să fii așa nebun să stai atâtea ore la rând?”
Pentru că asta este definiția Ortodoxiei: răbdarea și smerenia. Exact ceea ce vedem la Sfânta, exact ceea ce încearcă să facă și aceste mii de oameni de la rând. Într-o epocă în care totul e pe viteză, în care toată lumea are o părere, indiferent cât cunoaște domeniul, vedem cum respectul cade pe ultima treaptă. Aceiași oameni care dau comentarii și fac acuzații sunt cei care cer ca orice altă religie sau cultură să fie respectată și primită cu brațele deschise, pentru că promovăm egalitatea, nu-i așa? Sau asta nu se aplică și în cazul credinței care stă în picioare de peste două mii de ani?
Avem probleme cu circulația, dar când avem un raliu sau un concert, nu mai e nicio supărare. Oare chiar sunt toate aceste probleme sau sunt semne tot mai clare că acest eveniment este cu adevărat de folos, și tocmai de aceea apar atâtea încercări și ispite?
Închei cu acest cuvânt al Mântuitorului:
„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă pe Mine M-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni.” (Ioan 15:18–20)
Bucurie și liniște vă doresc tuturor în această zi mare! Bucurie și ajutor de la Prietena noastră.
Ștefan Teodor Apetrei
© foto: Alex Voicu
Lasă un răspuns