Pelerinajul pedestru „Pe colinele sfinte ale Iașului” – pași de rugăciune și binecuvântare.
Sâmbătă, 5 iulie 2025, s-a desfășurat cea de-a patra ediție a pelerinajului pedestru „La pas pe colinele sfinte ale Iașilor”, un eveniment devenit deja tradiție în Arhiepiscopia Iașilor. Pelerinajul a reunit 180 de credincioși care au parcurs pe jos aproximativ 18 kilometri, însoțiți de rugăciune, cântări și binecuvântări primite în fiecare loc sfânt.
Ziua a început cu oficierea Sfintei Liturghii în Poiana Mănăstirii Bucium din Iași, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Atmosfera de rugăciune și comuniune a dat tonul întregii zile.
Începând cu ora 10:00, pelerinii, însoțiți de Înalpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, au pornit pe traseul stabilit, urcând mai întâi pe Dealul Păun, până la crucea care străjuiește orașul Iași. De acolo, s-a făcut oprire la Parohia Păun, unde părintele Ciprian Strâmbu, alături de credincioși, au întâmpinat cu drag pelerinii.
Drumul a continuat pe Dealul Repedea, apoi la Mănăstirea „Piatra Sfântă”. Imediat după, pelerinii au fost primiți cu bucurie și cu ospitalitate de către părintele George Bamboi și credincioșii de la Parohia Pietrăria.
Următoarele popasuri duhovnicești au fost la Mănăstirea Bârnova, Parohia Cercu, Parohia Bunavestire Hlincea și Mănăstirea Hlincea. Ultima parte a traseului s-a desfășurat prin pădure, cu destinația finală la Mănăstirea Cetățuia – un loc de taină și veche rugăciune pe una dintre colinele emblematice ale Iașilor.
Întreg pelerinajul a fost o mărturie a vieții duhovnicești trăite în comuniune, un prilej de apropiere de Dumnezeu, de natură și de semeni. Prin fiecare oprire, fiecare rugăciune și fiecare pas, pelerinii au reînviat legătura profundă dintre om, credință și locurile binecuvântate ale Iașilor.
Pr. Teodor-Alin Astancăi, coordonatorul pelerinajului pedestru
Mărturii de la participanți:
„Odată cu alungarea lui Adam din Rai întreaga umanitate începe un pelerinaj. Alungat din Rai, omul poartă cu el nostalgia Paradisului pierdut. Drumul pe care-l parcurgem în Pelerinajul pedestru „Pe colinele sfinte ale Iașului” este suportul pentru un pelerinaj interior, duhovnicesc. Creează contextul pentru întâlnirea mea cu Dumnezeu, cu ceilalți pelerini și mai ales cu mine însumi. Fiecare pas terestru este însoțit de pașii nevăzuți ai sufletului, fiecare pas văzut, însoțit de rugăciune, în atmosfera duhovnicească creată de grupul de pelerini, ne apropie de Dumnezeu, de ceilalți și de noi înșine. Este foarte important să ne regăsim și pe noi înșine, pentru a nu regreta mai târziu când vom afla care era voia lui Dumnezeu cu noi, care ar fi fost împlinirea noastră. Fără o regăsire de sine, traseul vieții noastre este o rătăcire, o mergere la întâmplare”.
(Arhim. Nicodim Petre, Consilier Sectorul Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor)
Sunt patru ani de când, la început de iulie, merg în pelerinajul pedestru pe colindele sfinte ale Iașului, un pelerinaj aparte și care mă umple de bucurie. Această bucurie vine din faptul că fac parte din grupul de prieteni ai Maicii Domnului care o cinstesc într-un mod deosebit și o mărturisesc într-un fel deosebit. Prin icoana Maicii Domnului Prodromița, Iașul, și în special Buciumul, se află sub protecția Maicii Sfinte iar datoria recunoștinței față de ea ne îndemână să înconjurăm la pas această arie presărată de biserici și mănăstiri, ca o poiană cu flori binemirositoare. Pelerinajul presupune efort, dar această nevoință este una plăcută pentru că ești împreună cu oameni frumoși și bucuroși. Rugăciunea inimii, pe alocuri momentele de socializare, primirea frumoasă a gazdelor sunt motive pentru mulți ca nici ploaia, nici căldura destul de provocatoare să nu îi descurajeze.
(Pr. Marius Pîjîn)
Popasurile pe iarbă, panoramele deosebite asupra orașului, gândurile împărtășite, rugăciunile rostite cu voce tare sau tainică, liniștea strânsă în ungherele inimii, întâlnirile cu locuri frumoase și oameni luminoși, cunoașterea mănăstirilor (Bucium, Piatra Sfântă, Bârnova, Hlincea, Cetățuia) și parohiilor (Păun, Pietrărie, Cercu, Hlincea) de pe traseu au fost tot atâtea ocazii de a ne crește bucuria și dorința că în anii următori să îndemnăm și mai mulți pelerini, care prin prezența lor să dea mărturie că viața creștinului, în ansamblu, e ca un pelerinaj permanent (între nașterea cea de pe pământ și cea din cer) aducător de bucurie, dacă Îl avem călătorind alături de noi pe „Cel care nu are unde să-și plece capul”, pe Hristos, neobositul Pelerin. Nu rămâne decât să ne rugăm stăruitor: „Doamne rămâi cu noi că s-a plecat ziua (…) Și a intrat că să rămână cu dânșii” (Luca, cap. 24).
(Pr. Petru Ciobanu)
Anul acesta, am mers în pelerinajul organizat de mănăstirea Bucium alături de verișorul meu, Nicolas, un tânăr de 22 de ani, nevorbitor de limbă română, crescut și școlit în civilizația vestică. Deși e ortodox, n-a avut niciun fel de îndrumător spiritual, nu știe prea multe despre religia în care a fost botezat. De aceea, la un moment dat, m-a întrebat care este diferența esențială dintre un pelerin și un simplu călător. Trecând pe lângă unul dintre preoții care ne-au însoțit, l-am auzit rostind cu voce tare ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, am înțeles care-i răspunsul la întrebarea adresată de Nicolas. Așadar, diferența esențială dintre un călător și un pelerin constă în aceea că pelerinul se roagă, nu călătorește pentru a admira peisaje, nici ca să cunoască oameni ori ca să se îmbogățească intelectual.
(Roxana Busuioc)
„La jumătatea pelerinajului pedestru, vorbeam cu cineva despre faptul că suntem în întârziere cu o oră față de plan. Apoi, ne-am întrebat: «Dar unde ne grăbim?» Mergând pe jos atâția kilometri, pe colinele care străjuiesc orașul Iași, simțeam că nu avem unde să ne grăbim, că lucrurile au un ritm al lor. Acest exercițiu de a nu fi permanent într-o stare de agitație cred că este esențial, mai ales într-o lume în care starea de grabă devine o «normalitate»”.
(Emanuel Buta)
Lasă un răspuns