Și eu am fost împreună pentru tineri…

Vara trecută a fost cu adevărat specială pentru mine, o perioadă plină de momente care m-au marcat profund și m-au ajutat să înțeleg cu adevărat ce înseamnă să fii prezent în viața celor din jur. M-am înscris ca voluntar în seminarele de formare pentru tineri, iar motivația mea a fost puternică, având în vedere că am fost și eu cândva participant în astfel de activități. Acum era rândul meu să contribui la dezvoltarea tinerilor și a comunității parohiale, un rol pe care îl trăiam cu mult entuziasm și responsabilitate.

Am ajuns în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Lunca Cetățuii, unde părintele Petru Ceobanu ne-a primit cu multă căldură și deschidere. Imediat ce am pășit în acea parohie, am simțit că sunt într-un loc special. Atmosfera era una primitoare, iar tinerii erau plini de dorința de a învăța și de a se implica activ. Ceea ce m-a impresionat imediat a fost cum, la sosirea noastră, am găsit tinerii afară, jucându-se și râzând, iar curtea bisericii părea un spațiu familiar pentru ei. Se vedea clar că acest loc le oferă un sentiment de siguranță, o casă în care se simt liberi să se exprime, să se joace și să învețe împreună.

Acel loc de întâlnire era mai mult decât o biserică – era un refugiu, un spațiu în care tinerii se simțeau protejați și acceptați.

Totul a început cu o rugăciune care ne-a unit pe toți într-un singur gând și într-o singură inimă. După am început să discutăm despre comunicare. Am învățat ce înseamnă ascultarea activă, importanța unui dialog sincer și despre cum să folosim responsabil comunicarea online. Mi-am amintit că, într-o lume adesea agitată, este esențial să fim cu adevărat prezenți unii pentru alții, să învățăm să ascultăm cu atenție și să fim deschiși.

A doua zi, însă, dacă în ziua precedentă vorbeam despre importanța comunicării, astăzi subiectul nostru s-a schimbat radical. Începusem să vorbim despre calcule și fapte, despre cum să dezvoltăm și să consolidăm comunitatea. A fost o schimbare interesantă de abordare. Am învățat că, pentru a construi ceva durabil, este necesar să aducem idei, dar și să lucrăm concret la implementarea lor, să ne gândim la resursele de care avem nevoie și la pașii care trebuie urmați pentru a pune în practică visurile noastre.

Un tânăr mi-a zis că: ,,Este ușor să vorbim despre ce am dori să facem, dar este mult mai greu să transformăm aceste dorințe în realitate, iar astăzi am simțit că vorbim nu doar despre idei, ci și despre cum să le aducem la viață.”

Jocurile de echipă, au fost un moment cheie de învățare pentru toți și simțeam cum, pas cu pas, se clădea o echipă unită și puternică.

Cea mai interesantă parte a fost, însă, când am ajuns la activitatea „Turul Galeriei – Sunt tânăr și vreau să mă implic”. Am fost impresionată de creativitatea tinerilor și de ideile lor pentru viitoarele proiecte din parohie. Au gândit activități pe diverse domenii, iar energia și pasiunea cu care vorbeau m-au inspirat profund. Fiecare idee era o promisiune de schimbare, o dorință de a contribui activ la viața parohială și comunitară. M-am simțit privilegiată să fiu martoră la acele momente, știind că acești tineri sunt viitorul acestei parohii și al comunității lor.

După cele două zile petrecute împreună, am realizat cât de mult m-au învățat acești tineri. Ochii lor plini de dorința de a învăța și de a contribui m-au umplut de speranță. La finalul celor două zile, am văzut nu doar cât de mult au învățat, dar și cât de mult au oferit înapoi parohiei lor. Proiectele lor vor aduce schimbări vizibile și vor contribui la dezvoltarea comunității. Am înțeles atunci că acești tineri nu sunt doar „tineri buni”, cum le spunea părintele lor, ci sunt adevărați lideri, capabili să aducă o schimbare reală.

Când am plecat, m-am simțit copleșită de un amestec de emoții. Eram împlinită, dar și recunoscătoare. Mi-am promis că voi rămâne aproape de acești tineri. Am plecat cu amintiri frumoase care mă vor însoți mult timp de acum înainte.

Am fost foarte bucuroasă că m-am întâlnit cu acești tineri și în alte momente speciale, ca la întâlnirea tinerilor ortodocși din Moldova (ITOM) sau la Tabăra Nemțișor. Aceste întâlniri au fost o continuare frumoasă a ceea ce am început în parohie și m-au făcut să înțeleg cât de important este să fim împreună, să ne susținem și să învățăm unii de la alții.

Îmi amintesc de cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, care spunea:

„Nimic nu poate fi mai frumos decât să trăiești pentru alții, pentru că în acest mod îți împlinești adevărata vocație.”

Aceste cuvinte mi-au răsunat în minte pe parcursul întregii experiențe. Într-adevăr, în momentele de dăruire și implicare, când ne punem inimile și timpul în slujba celor din jur, simțim că trăim cu adevărat, iar ceea ce facem devine mai mult decât o simplă activitate – devine o chemare, o vocație care ne împlinește.

Această experiență m-a învățat că atunci când îți deschizi inima și ești dispus să dăruiești din experiența ta, primești înapoi mult mai mult decât ai dat: prietenii adevărate, momente de neprețuit și sentimentul că faci parte dintr-o schimbare frumoasă.

Maria Argianu – vicepreședinte ASCOR Iași și voluntar al Seminarelor de formare pentru tineri