Iar noi ne revedem vara viitoare…

(…) e finalul verii, activitățile au luat sfârșit, iar noi ne revedem vara viitoare…”.

Așa mi-am încheiat ultima pagină din jurnalul de voluntar al verii anului 2024.

„Vara viitoare” nu mai e atât de departe, iar eu încep deja să-mi fac planuri. Iau amintirile la depănat, mă uit prin multitudinea de poze și videoclipuri din telefon și-mi dau seama că dorul de frumos este acolo. Chiar recent am auzit pe cineva care spunea că frumosul nu stă într-o persoană, ci în relația cu ceilalți. Cât de adevărat, câte relații de frumos într-o singură vară.

Mă opresc la pozele culese în timpul desfășurării „Seminarelor de formare pentru tineri” și fără să-mi dau seama zâmbesc pentru că îmi dau seama că a fost una dintre cele mai frumoase și profunde activități la care puteam participa. Vă voi povesti câte ceva pentru a înțelege măcar puțin emoția mea și cum a început totul.

Iulie 2024

Vara a început cu următorul mesaj din partea coordonatorului de proiect: „- Am nevoie de 2 voluntari pentru un seminar de formare la Dorohoi. Cine mă poate ajuta?”.

Nici că se putea mai bine, n-am stat pe gânduri. Locul în care am copilărit avea să-mi fie gazdă pentru a forma viitorii tineri voluntari. Acum nu mai eram „Adelina de la ATOR Dorohoi”, ci eram în categoria „tinerilor veniți de la Iași”, voluntarul de la Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor.

Împreună cu colega mea Cristiana am ajuns în parohie. Părintele ne-a primit cu drag la biserică. Ne povestește, ne mulțumește și ne zice foarte bucuros că „am tineri buni aici”.

Ne-am convins de acest lucru? Fără îndoială.

Au fost două zile atât de pline, de dinamice și creative. Tinerii știau să îmbine utilul cu plăcutul. Când scriu asta, am lângă mine telefonul cu pozele de atunci, toți zâmbeau și profitau de faptul că eram acolo pentru ei.

Temeri, așteptări, mimă, discurs de un minut, podul prieteniei sau cea mai înaltă clădire, le-am parcurs lin și cu folos. Ideile lor la proiectele parohiei ne-au uimit și pe noi, dar mai ales pe preotul paroh. Nu știa că „tinerii săi buni” sunt atât de capabili.

Concluzia primului seminar? Avem o generației bună, cu potențial, care merită susținută.

August 2024

„Adriana, mergem noi la Zahoreni?”, am întrebat eu. „Mergem, deși nu știu unde este pe hartă această localitate.”

În drum spre Seminarul de formare ne făceam griji în legătură de cum vor fi tinerii, ne gândeam dacă vom găsi subiecte de discuții comune cu care să introducem în activitatea noastră pe niște tineri dintr-un sat necunoscut. Am ajuns la casa părintelui și am rămas impresionate că tinerii se mișcau prin curte ca niște furnicuțe: fetele făceau limonadă pentru noi, băieții măturau trotuarele, iar părintele cu cei patru copii ai săi ne așteptau în poartă.

Cum se desfășoară o activitate într-un seminar de formare?

Am început seminarul de comunicare cu Sfânta Liturghie, sau, cum aș spune eu, am comunicat cu Dumnezeu prin rugăciune. După slujbă, m-a cuprins o teamă că „nu avem loc destul pentru activități, nu avem timp să aranjăm, hai să ne grăbim”. Adriana era foarte liniștită, dar pe mine nu mă ajuta deloc reacția ei. Să știți că sunt și momente de slăbiciune, când simți că nu deții controlul, dar de fapt nici nu trebuie, are Dumnezeu grijă de toate, cum a fost și aici întrucât a ieșit totul perfect.

Tinerii participanți la aceste seminare au fost de fapt din 3 parohii. Părintele păstorește trei sate și ne-a povestit, într-o conversație, parcursul lui și de unde dorința de a investi în tineri. Aceștia erau deja formați ca grup, dar o activitate ca aceasta era bine venită oricând, lucru mărturisit de el. Toate au fost așa cum ne-am propus, am fost martore la discursuri excelente, la clădiri înalte și prietenii ce sigur vor traversa acele poduri construite de ei. A fost folositor și pentru noi. Mi-am dat seama că iubesc să fiu în mijlocul tinerilor, să le ofer încredere, sprijin, să le împărtășesc din experiența mea și să adun trăiri cu ei pentru că, acum ceva timp, alți voluntari de la Iași au făcut la fel cu mine.

Concluzie și îndemn pentru viitorii voluntari sau formatori de tineret prin sate?

Trebuie doar să ai curaj, credință și dorință pentru a realiza ceva pentru ceilalți. Să te încredințezi în slujba aproapelui, să-l bucuri pe aproapele. Merită. Vei vedea cum totul se schimbă, gândire, principii, prieteni, vei înflori și îți vei dori mai mult mereu. Eu abia aștept următoarele seminare. Crede-mă, e păcat să nu iei parte la o astfel de lucrare misionară din Arhiepiscopia Iașilor.

Adelina Rotariu – voluntar al Departamentului Misiune pentru Tineret