„Tinerii să-și dorească să fie liberi” Interviu cu Arhim. Nicodim Petre

Extras din interviul „Să trăim timp de calitate”, realizat de Mihalea Raluca Tănăseanu, cuprins în Revista „Familia Ortodoxa”.

Mihaela Raluca Tănăseanu: Părinte, lucrați foarte mult cu tinerii. Vă rugăm să transmiteți un cuvânt de întărire pentru tinerii care vor să fie cu Dumnezeu, dar sunt priviți ca retrograzi și sunt marginalizați.

Arhim. Nicodim Petre: Am avut de curând întâlnirea tinerilor de la Iași și i-am văzut împreună pe tinerii care au același crez. Când sunt împreună și se roagă împreună, vorbesc liber despre Dumnezeu împreună, capătă curajul de a fi la fel. Și într-un grup sau la școală, dacă sunt doi sau trei credincioși, prind curajul de a vorbi despre Dumnezeu mult mai liber, mult mai convingător, încât ceilalți rămân ușor debusolați. Pentru tineri este important să participe la evenimentele organizate de Biserică, evenimente care sunt o invitație de a-L cunoaște pe Hristos. Un om care se teme să-L mărturisească pe Hristos, să-și mărturisească credința, nu este un om liber.  Să-și dorească să fie liberi! Să-și aibă un program de viață! E foarte important să doarmă la vreme, pentru a câștiga timpul de studiu. Să fie oameni foarte buni în ceea ce fac – medici buni, profesori buni, preoți buni.

Anul acesta, în jur de 23.000 de copii și tineri au participat în mitropolia noastră la acțiunile organizate de Biserică, tabere și întâlnirile din protopopiate. Adică am avut șansa să-L mărturisim pe Hristos între atât de mulți copii. Am avut sentimentul unei generații mai bune. Deci se întâmplă ceva pozitiv. Tinerii au fost mai așezați, întrebările au fost mai bune, a fost mai puțină șmecherie, mai multă seriozitate. Am văzut mai mulți împărtășindu-se. Am constatat mai multă profunzime în dialogurile din atelierele de lucru. Anul acesta am simțit că parcă se pregătește o generație pentru România care va oferi ceva. Și nu numai eu, și alți preoți.

Asta se numește libertate. Mi-aduc aminte, în ’91-’92, eram student și ne era rușine să facem cruce la cantină, ne era rușine să zicem Tatăl nostru. Și ziceam în gând și atunci făceam repede o cruce și ne așezam repede pe scaune. Au trecut anii și am început să vedem tot mai mulți tineri care la masă se ȋnsemnează cu semnul crucii. Este o mărturisire. Și acolo, la cantinele studențești, erau bucătărese care, văzând că noi cerem mâncare de post sau facem cruce la masă, au început să facă mâncare de post. A mărturisi credința înseamnă curaj și libertate. Ne dorim tineri curajoși și liberi. Și așa trebuie să fie tinerii români, să nu aibă nici un complex față de nici un alt tânăr din Europa, pentru că România are valori adevărate. Dar ca să putem să ne manifestăm vertical, este esențial să ne cunoaștem credința, istoria și cultura noastră românească.