Nu pot ierta
Iulian Marcu
„Cel ce iartă este asemenea unui pom care dă umbră chiar și celui ce-l taie.”
– Ce ești așa de plouat? Ți s-au înecat corăbiile?
– Ei, lasă-mă, că sunt supărat. Iar m-am certat cu frate-miu Vasile.
– Păi iartă-l! Dacă vrei să ai pace, nu purta supărare. Iartă-l și gata, ca să ai inima ușoară.
– Cum să-l iert dacă el nu-și cere iertare?
– Aaa… păi tocmai, e și mai frumos așa! Iartă-l chiar dacă el a greșit și chiar dacă nu ți-a cerut iertare.
– Da, ca să mă ia de prost. Să ierți așa ușor e semn de slăbiciune.
– Dimpotrivă. Iertarea este a oamenilor puternici, a sufletelor mari.
– Nu prea cred. Fricoșii iartă repede, cei care nu au demnitate. Dacă-l iert, el nu înțelege nimic.
– Omule, nu mai amâna. Tu nu vezi că te chinui singur? Când ierți, învingi iadul din tine. Și apoi, iertarea ta poate schimba inima fratelui.
– Lasă-mă, că nu-l iert. M-a supărat prea tare și m-a umilit la masă, de față cu toată lumea.
– Înseamnă că nu-l iubești. Vasile e fratele tău, dar tu nu-l iubești. Când iubești, nu poți osândi pe nimeni. Dacă a greșit cu ceva, îl ierți. Dar se pare că nu-l iubești.
– Cum!?
– Cum auzi. Nu poți să iubești. Și suntem și în timpul postului! Cum mergi la biserică așa? Știi ce spun Sfinții Părinți? Că iertarea este mai mare decât postul și rugăciunea la un loc. Te dai om bun și credincios, dar tu nu poți să-ți ierți fratele. Și mai rostești și Tatăl nostru: „Iertați și vi se va ierta.” Păi dacă nu vrei să ierți, cum să ți se ierte? Dar asta este… Unde este mândrie, nu încape iertare.
– Și cum să fac?
– Cum să faci? Fă primul pas. Tu nu vezi cum arăți!? Înnegurat și amărât, plin de gânduri negre. Când ierți pe cineva, tai dreptul diavolului să mai lucreze între voi.
– Asta știu și eu dar ce să fac, concret?
– Cere ajutor. „Doamne, dă-mi putere să iert” chiar dacă nu simți nimic. Și ai răbdare. Iertarea nu e un eveniment, e un proces. Timpul tămăduiește multe răni.
Lasă un răspuns