misiunetinerimmb@gmail.com

+40 747 897 113

Am tras cu urechea. O poveste auzită astăzi.

Am tras cu urechea. O poveste auzită astăzi.

Iulian Marcu

O familie a sărbătorit nunta de aur. Cincizeci de ani de conviețuire, soț și soție. După rugăciunea de mulțumire de la biserică și-au invitat prietenii la restaurant. S-a comandat vin, s-au servit bucate alese, s-a povestit despre viață, despre cunoscuții de azi și de altădată.

– Felicitări dragii noștri! Să vă țină Dumnezeu sănătoși, a început unul dintre prietenii familiei un toast. Pentru noi ați fost întotdeauna o familie model. M-am întrebat adesea, care este secretul familiei voastre?

– Ei! Am trăit și noi cum s-a putut, spune sărbătorita.

– Da, dar ați trăit frumos, intervine o doamnă. Care-a fost secretul?

– Păi ce secret să fie? Doar îl știți pe Costel al meu. Din afară se vede frumos dar ce-a fost în casă nimeni nu știe. Acum, la 75 de ani pot să vă spun cum a fost viața noastră. Serviciul l-a ținut după cum știți, departe de familie. Când era acasă, era toată ziua la televizor sau cu vecinii la bere. Sâmbăta și duminica la pește sau pe stadionul Areni la fotbal. În tinerețe l-am prins de mai multe ori călcând pe bec dar n-am spus nimănui. N-am vrut să știe copiii. Am știut eu și am tăcut.


Domnul Costel a lăsat privirea printre farfurii și a început să aranjeze o furculiță și un șervețel. Mesenii au început să se simtă jenați de situație iar doamna care a pus întrebarea regreta că a stârnit o așa sinceritate.

– Cam așa a fost viața mea. M-am rugat, am învățat să tac și să zâmbesc. Am suferit și am trecut cu vederea, pentru copii, pentru părinții noștri și pentru voi, prietenii noștri care nu trebuia să vă neliniștiți din pricina noastră. De câte ori am ieșit împreună în lume, la un botez, la o cununie, într-un concediu, m-am purtat ca și cum toate mergeau foarte bine. Am avut și bucurii. Copiii. M-au ascultat și m-au respectat așa cum au știut mai bine. Ei m-au ținut pe linia de plutire. Au fost întotdeauna apreciați la școală iar acum sunt amândoi apreciați acolo unde lucrează. Ăsta este secretul. Răbdare și rugăciune. Mai mult, ce pot să spun?

Lasă un răspuns

Search

Popular Posts

  • Când am încetat să visăm?
    Când am încetat să visăm?

    Bianca Silvestru „Când voi fi mare, aș vrea să fiu arhitect, ca să construiesc case pentru toți oamenii care nu au unde locui. Și aș mai vrea să fiu ca bunicul: curajos și priceput, pentru că el știe să facă de toate.” Sunt cuvinte aparent simple, rostite de un copil de clasa a II-a. Dar…

  • Articolul 11695 nu are titlu

    Suntem datori să oferim o lume mai bună copiilor | Lansarea Albumului Departamentului Misiune pentru Tineret De Ziua Copilului, lansăm Albumul Departamentul Misiune pentru Tineret din cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, cu activitatea desfășurată în anul 2025. Am reușit să ajungem la 20.000 de copii și tineri din județele Iași, Botoșani și Neamț, prin…

  • „Învierea – o sărbătoare a vieții, o sărbătoare de fiecare clipă a Vieții…”
    „Învierea – o sărbătoare a vieții, o sărbătoare de fiecare clipă a Vieții…”

    Iulian Marcu – Trec Sărbătorile. De azi, lumea s-a întors la serviciu, copiii își reiau orele. Gata și cu Paștele. – Cum să fie gata?! Ce-i cu tristețea asta, frate? Sărbătoarea Învierii nu e ca atunci când mergi la o petrecere și, când s-a închis restaurantul, gata, toată lumea acasă. Ne-am bucurat, iar de mâine…

Descoperă mai multe la Departamentul Misiune pentru Tineret

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura