Jurnal de voluntar. Ziua a V-a | „Au devenit creștin ortodocși”
N-am mai scris, dar am intrat în acțiune. Sunt voluntar. Oamenii se mișcă peste tot, iar noi suntem, de asemenea, în mișcare. Împărțim apă, ceai, pliante, acompaniem preoții care vorbesc cu pelerinii.
Astăzi, câțiva pelerini din Constanța mi-au spus că Iașul este cel mai frumos oraș din țară. Știam și eu asta, dar m-am simțit bine s-o aflu și de la niște străini care au stat doar două zile la noi. Au făcut o rugăciune alături de Sfânta Parascheva și apoi au vizitat Copoul, Grădina Botanică, Palasul. Au prins și inaugurarea parcului cu fântână arteziană din fața Teatrului Național. I-am văzut foarte încântați și împliniți. Împliniți mai ales pentru că s-au întâlnit cu Sfânta. E clar. Ce-ar fi Iașul fără Sfânta Parascheva? Nici nu vreau să-mi imaginez. Ca să fiu sincer, abia acum încep și eu să înțeleg ce înseamnă racla cu Sfânta Parscheva. În jurul ei oamenii capătă viață, fețele lor se schimbă, mersul se schimbă, devine mai vioi, sufletul devine mai bun, cerul mai luminos. Ce să mai?!
Aseară am stat de vorbă cu doi francezi. Dar am vorbit în engleză. Parascheva și Rafael. Convertiți de curând.
– Ați devenit ortodocși?
– Da! Eu de anul trecut. Apoi și Rafael. Anul ăsta ne-am căsătorit.
– Și cum s-a înâmplat? Și cum de te numești Parascheva?
– Păi așa a fost să fie! Câțiva creștini ortodocși din Franța mi-au vorbit despre Ortodoxie. Cineva mi-a povestit într-o zi și despre Sfânta Parascheva. Acum doi ani am hotărât să vin la Iași la Sărbătoarea ei. Am venit cu cineva cu mașina. Prin zona Neamțului am văzut o monahie care aștepta la ocazie și am hotărât s-o luăm cu noi.
– Unde mergeți, am întrebat-o?
– Merg la Iași la Sărbătoarea Sfintei Parascheva.
– Păi acolo mergem și noi.
– Ești din Franța, m-a întrebat maica?
– Da. Dar nu sunt creștină. De fapt, nu sunt botezată dar vreau să merg să văd cum este la Sfânta Parascheva.
– Foarte bine, foarte bine, pentru că te vei boteza și te vei numi Parascheva.
Am muțit. De unde știe ea ce voi face eu?
– Oprește te rog mașina, i-a spus maica șoferului.
– Păi coborâți aici? Spuneați că mergeți la Iași.
– Nu, opriți. Cobor aici.
Și a coborât.
– Și?
– Și gata. Am ajuns la Iași, am văzut. M-am întors la Lyon, m-am botezat cu numele Parascheva. De atunci vin în fiecare an în România. Am început să învăț românește. Uite știu să spun: „Doamne ajută!” Viața mea s-a schimbat. El este Rafael, botezat și el în Biserica Ortodoxă. Ne-am mutat la Paris, am început să învăț să pictez icoane. Am vizitat multe mănăstiri din România.
– Doamne ajută Parascheva, Doamne ajută Rafael! Eu încă n-am vizitat mănăstirile din România. O să merg și eu cu părintele Ioan. El merge des cu ATORenii pe la mănăstiri.
Dar câte am de povestit! Dar merg la treabă. Ne reîntâlnim mâine.
Alexandru P. dintr-a XI-a, din ultima bancă.
Lasă un răspuns