Bară la bară | Voluntar la Hramul Sfintei Parascheva
Am acceptat! Am vorbit cu colegul meu de facultate și, în aceste zile, voi fi și eu voluntar la hramul Sfintei Parascheva. Pare a fi un eveniment mult prea important pentru a-l rata, iar eu voi fi voluntar încă din prima zi! Am citit undeva că vor ajunge 160 de autocare în Iași încă de la primele ore ale dimineții.
Când m-am trezit, am auzit stropii puternici de ploaie bătând în pervazul de tablă al căminului. Deja regretam că am acceptat să fiu voluntar. Era atât de bine sub plapumă, încât îmi doream să mai rămân acolo.
Am coborât din cămin cu gândul la somn. Totul era blocat. Stația de tramvai din Copou era plină. Mașini bară la bară, oameni nervoși, claxoane și fețe stresate – toți grăbiți, temându-se că nu vor ajunge la serviciu. Deja mă gândeam la ce mă așteaptă când voi ajunge acolo.
Am ajuns cu greu la Catedrala Mitropolitană, însă am rămas șocat când am pășit în curte. Parcă era o altă lume! Mirosul de tămâie se simțea peste tot. Dintr-o dată, stropii reci de ploaie nu mă mai deranjau. Oamenii, obosiți de frig, păreau totuși liniștiți, bucuroși că au ajuns să se revadă cu o veche prietenă. Cum e posibil așa ceva? Aceeași vreme, același frig, dar atitudini atât de diferite.
M-am gândit că așa trebuie să se simtă când te îndrepți spre sfințenie. Lucrurile care la început îți dau o stare de agitație – precum o zi mohorâtă de toamnă – ajung să nu mai conteze atunci când te simți aproape de Dumnezeu. Simți că totul e nesemnificativ când știi că ești lângă Dumnezeu.
Aceeași ploaie rece era peste tot în Iași, dar aici nu mai părea deranjantă. Întreg orașul a fost blocat astăzi din cauza vremii, însă acest „bară la bară” din jurul raclei nu era apăsător, ci l-am privit ca un pas mai aproape de sfințenie.
Marius Damian
Student în primul an la o facultate din Iași
Lasă un răspuns