misiunetinerimmb@gmail.com

+40 747 897 113

Jurnal de voluntar. Ziua a III-a

Jurnal de voluntar. Ziua a III-a

Astăzi am fost doar în trecere pe la Catedrală să văd ce se mai întâmplă și să văd ce fac colegii voluntari care s-au înscris deja să ajute. E duminică și Vestele roșii se văd de departe. În curtea Catedralei este mulțime de oameni și Catedrala este și ea plină. Un rând gros de pelerini se încolăcește în jurul bisericii. Când este multă lume, mă simt pierdut; am sentimentul că sunt mic și neînsemnat. Se pare că hramul deja a început. Eu voi intra în acțiune abia pe data de 8. Abia aștept. Până atunci școală și ce mai încape; ascult muzică și mai citesc. Am ascultat astăzi melodia „Someone you loved”.  E o piesă care-mi place mult. V-o recomand. „I need somebody to heal, somebody to know, somebody to have, somebody to hold…”

În mulțime la rând este o fată în căruciorul cu rotile. Vorbește cu părinții. Oare cum se vede lumea dintr-un cărucior cu rotile? Cum ar arăta fata din cărucior dacă ar avea și ea o vestă roșie? S-ar putea înscrie oare la VSP și tinerii cu dizabilități? Cred că ar fi o idee bună să fie și ei în grupul voluntarilor. Ei depind în general de bunăvoința familiei sau a prietenilor. Dacă ar putea fi voluntari, s-ar simți utili. Eu cred că toți oamenii au dizabilități dar nu vorbesc despre ele. Iar cei cu dizabilități vizibile, au multe abilități dar nu le folosesc.

Am început să citesc „Romanul adolescentului miop”. Mircea Eliade la 17 ani. Cam cum sunt eu acum. Autorul se consideră urât din cauza pistruilor și a miopiei și încearcă să se accepte așa cum este. Poate chiar era urât. Nu prea se împacă cu convențiile sociale care sună fals. Pentru că vede lumea altfel, se simte izolat de colegii care-l consideră miop și fizic dar și social pentru că el nu reușește să vadă realitatea așa cum este ea. Se zbate între complexe de inferioritate, îndoieli, idealuri înalte și dorința de a schimba lumea. Citește mult. Ajunge să citească și 20 de ore pe zi, dormind foarte puțin. Vrea să fie diferit de ceilalți colegi, care i se par superficiali. O fi bine? N-o fi bine?


Alexandru P.
Clasa a XI-a, elevul din ultima bancă


Sursa foto: Doxologia.ro

Lasă un răspuns

Search

Popular Posts

  • Când am încetat să visăm?
    Când am încetat să visăm?

    Bianca Silvestru „Când voi fi mare, aș vrea să fiu arhitect, ca să construiesc case pentru toți oamenii care nu au unde locui. Și aș mai vrea să fiu ca bunicul: curajos și priceput, pentru că el știe să facă de toate.” Sunt cuvinte aparent simple, rostite de un copil de clasa a II-a. Dar…

  • Articolul 11695 nu are titlu

    Suntem datori să oferim o lume mai bună copiilor | Lansarea Albumului Departamentului Misiune pentru Tineret De Ziua Copilului, lansăm Albumul Departamentul Misiune pentru Tineret din cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, cu activitatea desfășurată în anul 2025. Am reușit să ajungem la 20.000 de copii și tineri din județele Iași, Botoșani și Neamț, prin…

  • „Învierea – o sărbătoare a vieții, o sărbătoare de fiecare clipă a Vieții…”
    „Învierea – o sărbătoare a vieții, o sărbătoare de fiecare clipă a Vieții…”

    Iulian Marcu – Trec Sărbătorile. De azi, lumea s-a întors la serviciu, copiii își reiau orele. Gata și cu Paștele. – Cum să fie gata?! Ce-i cu tristețea asta, frate? Sărbătoarea Învierii nu e ca atunci când mergi la o petrecere și, când s-a închis restaurantul, gata, toată lumea acasă. Ne-am bucurat, iar de mâine…

Descoperă mai multe la Departamentul Misiune pentru Tineret

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura