„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!”
Pentru mine, voluntariatul este la fel de necesar ca facultatea. La fel cum este foarte bine și foarte indicat ca orice tânăr să facă o facultate, la fel este de indicat să facă și puțin voluntariat.
Viața pe care o trăim, în contextul acesta, tinde să favorizeze oamenii care știu să lucreze în echipă, care știu să comunice bine, care știu să prevadă anumite riscuri, care știu să învețe dintr-un eșec și care înțeleg că rezultatul final este al echipei, nu al individului.
Cultura succesului individual, al învățării lecțiilor pe de rost pentru a lua coroniță ca cel mai bun elev din clasă, am impresia că începe să moară cu fiecare zi care trece. O memorie bună la școală, chiar dacă este foarte bună și utilă în viață, nu cred că te va ajuta pe deplin în lumea de azi. Alte abilități sunt necesare acum ca „să supraviețuiești” și ca să reușești.
Spun aceste lucruri nu din perspectiva celui care a făcut așa și a reușit, ci din observarea multor tineri care s-au implicat în activități de voluntariat, în comparație cu cei care nu au vrut să se implice deloc, eventual ironizându-i pe ceilalți care o fac. Pe cei care au făcut voluntariat i-am văzut mai optimiști, mai descurcăreți, mai abili, mai înconjurați de oameni, față de ceilalți – „neimplicații” – care, adeseori, îmi povesteau despre cum toată lumea fură, cum toți sunt angajați „pe pile”, cum viața e grea, cum întotdeauna alții sunt vinovați pentru situația în care ne aflăm etc.
Nu idealizez voluntariatul, ca și cum nu ar exista alte bucurii în viață, ci spun că este necesar de experimentat, chiar și într-o mică măsură. Voluntariatul este un cadru în care începi să te cunoști pe tine însuți, iar de cele mai multe ori, cunoașterea acesta constă în a-ți vedea limitele și a vedea că mai ai mult de lucrat la tine.
Cel care pășește spre voluntariat nu cred că ar trebui să se gândească foarte mult de la început la aceste „beneficii” personale. Pe acestea doar le constați după ce închei activitatea și mergi spre alte arii ale vieții. La început, voluntariatul cred că ar trebui să fie făcut „de dragul binelui”. Să dorești binele celor din jur. Să nu te mulțumești cu „succesul individual”, ci să cauți să fii parte dintr-un succes al echipei, al lumii din jurul tău. Făcând acestea, ajutându-i pe alții, realizezi că, în paralel, te-ai ajutat foarte mult pe tine însuți. Făcând bine altora, realizezi cât bine ți-ai făcut și ție.
Emanuel Buta | Departamentul Misiune pentru Tineret al Arhiepiscopiei Iașilor
Lasă un răspuns